Buna ziua,
Domnule dr. Savu, pentru inceput, sa va mai explic odata ce s-a intamplat. In prezentarea modului de lucru cu copiii se spune intradevar ca nu se lucreaza cu un copil care plange sau e speriat. Bun, teoretic e bine si sunt de acord. Dar se mai spune ca atunci cand copilul nu este pregatit sau se sperie, este lasat putin sa isi revina, eventual mai discuta/se joaca cu psihologul apoi se reia tratamentul. Ei bine, la copilul meu s-a intamplat cam asa…cum copilul a inceput sa planga, dar nu foarte tare (adica nu a facut criza) si a spus ca il doare, medicul i-a zis ca minte, ca nu are cum sa o doara. I-a zis acest lucru in mod repetat, apoi pe un ton autoritar i-a zis sa se dea jos de pe scaun. Deci, 1. acuzarea copilului ca minte (la o procedura care conform altor stomatologi consultati, poate sa dea un pic de durere pe care copilul o amplifica din cauza fricii), 2. “ordinul” de a se da jos de pe scaun, in loc de a i se explice frumos ca acum nu se mai poate continua dar vom continua in alta zi si reparam dintisorul. Si stiti de ce a facut copilul criza de nervi, in final? Nu de frica, nu de durere sau nici dintr-un alt motiv ci pur si simplu pentru faptul ca dr. nu a mai vrut sa o trateze. Deoarece, dupa ce mama i-a explicat situatia, s-a calmat si a vrut sa continue tratamentul, dar refuzul brutal al dr. Leau, a impins-o spre criza. Nu i s-a explicat situatia si copilul a inteles ca nu o va mai trata niciodata. Stiti ce m-a intrebat in drum spre casa? “Ca acum o sa moara? “( mi-a explicat ca de foame deoarece dna. dr. nu vrea sa o mai trateze niciodata si astfel nu va mai putea manca). Aceste lucruri nu mi se par deloc conforme cu ceea ce sustineti dvs. si nu cred ca, daca ati avea un copil, ati prefera sa fie tratat astfel. Apoi, sa va raspund la a doua “acuza voalata” a dvs. Nu am facut nici-o clipa confuzie intre psiholog si psihiatru si nu am considerat aceasta sugestie de a consulta psihologul ca o aluzie ca fetita ar fi bolnava, dar nu am vazut rostul consultatiei, pentru ca modul de a pune problema inca de la inceput, inclusiv a psihologului, a fost de motivare a copilului prin sistemul pedepse/interzicere anumitor lucruri care ii plac. La inceput nu am zis nimic deoarece “m-am lasat pe mana” echipei dvs. Insa copilul meu nu reactioneaza bine la aceasta metoda, daca i se explica frumos intelege, dar nu i s-a explicat. Referitor la “ultimul sfat” dat de catre dvs. Eu am procedat corect si anume am sesizat mai intai telefonic clinica Teddy Care. Nu am contactat un cadru de conducere, pentru ca mi se pare normal sa respecti ierarhia si mai mult decat atat, nu se precizeaza nicaieri pe site “echipa manageriala”. Daca si dvs. ati fi fost corecti, ati fi incercat sa lamuriti si sa aplanati conflictul, sa ma contactati, sa ascultati si punctul nostru de vedere, nu doar al personalului clinicii, si sa vedem impreuna cum putem rezolva problema. Ati luat doar ce am scris pe site si v-ati limitat din start sansa de a afla, in mod direct, viziunea noastra asupra a ceea ce s-a intamplat. Intr-o tara civilizata eu cred ca asa se procedeaza. Modul cum ati procedat va mai aduce o bila neagra. Referirea la faptul ca ati fi putut sterge comentariul meu. E adevarat ca il puteati sterge dar acest lucru ar fi fost bila neagra care umplea vasul cu “asa nu”. Aaa, si apropo, am incercat sa imi fac un cont pentru a putea posta comentarii pe forum/blog si se pare ca mi-ati refuzat acest lucru deoarece nu am primit nici pana acum un mail cu parola de acces la cont, si nici un alt mesaj de refuz sau acceptare. Si nu in  ultimul rand, in numele familiei mele, va spun ca pentru noi, copiii sunt un vis devenit realitate, si o experienta de genul acesteia poate zdruncina psihicul  unui copil si increderea in proprii parinti. Iar aceste lucruri nu au echivalent pecuniar! In final vreau sa va spun ca noi apreciem serviciile de calitate si pe oricine are astfel de initiative, insa pentru asa ceva, mijloacele materiale nu sunt suficiente…